CLAUDIA MOTEA,
in Puslamaua de la etajul 13,
spectacol de nota 10
| |
1 Zilele trecute am avut bucuria de a va vedea jucand cu mare succes, pe scena teatrului din Brasov, un rol cu totul inedit, o pu?toaica de 15 ani.
1. Da, este vorba despre un rol nou, din piesa Puslamaua de la etajul 13, scrisa de unul dintre cei mai indragiti dramaturgi contemporani, Mircea M. Ionescu si
regizata de Vlad Stanescu, de la Teatrul National Bucuresti. Am jucat-o cu multa satisfactie sufleteasca la Centrul Reduta.
2. Inca de la ridicarea cortinei, de la primele replici, piesa a fost primita cu multa frenezie, in aplauzele si rasetele necontenite ale publicului adolescentin,
care a umplut sala pana la refuz.
2. A fost o experienta frumoasa, imbucuratoare, pe care si-o doreste, de altfel, orice actor. In plus, a fost o piatra de incercare, pentru ca am jucat la o sala
arhiplina de tineri, in mare parte, multi dintre ei fiind de la Liceul Maria Baiulescu din Bra?ov. Reactia lor super pozitiva mi-a intarit convingerea ca piesa este un
manifest socio-cultural extraordinar pentru tineretul din ziua de azi.
3. Ce v-a determinat sa acceptati acest rol adolescentin?
3. In primul rand mi-a placut personajul...Este un rol provocator din punct de vedere artistic... O fata de 15 ani, abandonata de parinti, cu o viata tumultoasa, inca
din frageda pruncie, pe care societatea o percepe si buna, si rea, si nebuna...Apoi, am o mare pretuire pentru dramaturgul Mircea M. Ionescu de care, dincolo de toata
aprecierea mea artistica, ma leaga ceva de sange teritorial, pot spune, pentru ca amandoi am emigrat ai am trait, in perioade diferite, pe continentul american. El, in
New York, eu, in Toronto...Aceasta piesa are deja zece montari in tara si in strainatate. Am simtit ca e momentul sa intru si eu in acest joc teatral...
4. Da...Si dupa cum se vede ati reusit sa creati un rol extraordinar, o Puslama de nota 10. Cum e sa fii in pielea acestui personaj?
4. La inceput n-a fost u?or. Ma refer la perioada repetitiilor si a intregului proces al creatiei artistice. Am revenit la anii adolescentei, fiind ajutata, in primul
rand, de minunatul regizor Vlad Stanescu de la TNB. Pot spune ca el a reusit sa creeze un spectacol viu ca o lectie de actorie, inclusiv pentru actori. Este un
spectacol ce traie?te in seva naturala a vietii ai a unui adevar scenic covarsitor, fara artificii si efecte tehnice regizorale. Cred ca tocmai pentru acest motiv, al
apartenentei pur-sange actoriceasca, piesa are si va avea succes, atat in tara, cat si peste hotare.
5. Cred ca piesa are toate ingredientele artistice pentru a avea un mare succes. Pe langa interpretarea dvs. artistica de exceptie, muzica este compusa de Dennis
Dreith, compozitorul american , cel care a semnat coloana sonora la celebre filme, Jurassic Park, Brave Heart...Totodata, la pupitru de sunet sta talentatul Alexandru
Radulescu, proaspat angajat al TNB-ului. Care este drumul piesei in viitor?
5. Suntem deja aatepta?i in Los Angeles pentru o premiera acolo. Totodata, ar fi minunat sa intre in repertoriul unui teatru romanesc, sa fie jucata eventual in licee
si, tinand cont ca eu am tot jucat pentru publicul din Diaspora, sa o pot prezenta in mai multe tari, in limba romana si in limba engleza.
6. Ce v-a placut cel mai mult in Brasov, pe langa acest rasunator succes artistic?
6. Jos palaria in fata organizatorilor, in special, o reverenta impresarului Mihai Costas, un om deosebit care iubeste atat de mult arta si cultura! Am fost extrem de
onorata de prezenta la spectacol a domnului Virgil Onita, managerul renumitei Edituri Libris... Sper sa se materializeze o colaborare in viitorul apropiat si sa
revin, la fel, cu toata iubirea, in fascinantul Brasov. |
 |
